/həˈmut/, [həmút], /həˈmud/
OriginFrom Old Armenian հմուտ (hmut).
- skilled, experienced, proficient
Formshmut(romanization) · ամենահմուտ(superlative) · հմուտ(nominative, singular) · հմուտներ(nominative, plural) · հմուտի(dative, singular) · հմուտների(dative, plural) · հմուտից(ablative, singular) · հմուտներից(ablative, plural) · հմուտով(instrumental, singular) · հմուտներով(instrumental, plural) · հմուտում(locative, singular) · հմուտներում(locative, plural) · հմուտը(definite, nominative, singular) · հմուտն(definite, nominative, singular) · հմուտները(definite, nominative, plural) · հմուտներն(definite, nominative, plural) · հմուտին(dative, definite, singular) · հմուտներին(dative, definite, plural) · հմուտս(first-person, nominative, possessive, singular) · հմուտներս(first-person, nominative, plural, possessive)