/vorˈnɑl/, [vornɑ́l], /voɾˈnɑl/
OriginInherited from Old Armenian ոռնամ (oṙnam).
Formsoṙnal(romanization) · ոռնալ(infinitive) · ոռնում(converb, imperfective) · -(passive) · ոռնալիս(converb, simultaneous) · -(causative) · ոռնացել(converb, perfective) · ոռնաց-(stem) · ոռնալու(converb, converb-i, future) · ոռնացած(participle, resultative) · ոռնալիք(converb, converb-ii, future) · ոռնացող(participle, subjective) · ոռնա(connegative, converb) · ոռնում եմ(first-person, indicative, present, singular) · ոռնում ես(indicative, present, second-person, singular) · ոռնում է(indicative, present, singular, third-person) · ոռնում ենք(connegative, converb, first-person, indicative, plural, present) · ոռնում եք(indicative, plural, present, second-person) · ոռնում են(indicative, plural, present, third-person) · ոռնում էի(first-person, imperfective, indicative, past, singular)