/uˈɾɑχ/, [uɾɑ́χ], /uˈɾɑχ/
OriginInherited from Old Armenian ուրախ (urax).
Formsurax(romanization) · ամենաուրախ(superlative) · ուրախ(nominative, singular) · ուրախներ(nominative, plural) · ուրախի(dative, singular) · ուրախների(dative, plural) · ուրախից(ablative, singular) · ուրախներից(ablative, plural) · ուրախով(instrumental, singular) · ուրախներով(instrumental, plural) · ուրախում(locative, singular) · ուրախներում(locative, plural) · ուրախը(definite, nominative, singular) · ուրախն(definite, nominative, singular) · ուրախները(definite, nominative, plural) · ուրախներն(definite, nominative, plural) · ուրախին(dative, definite, singular) · ուրախներին(dative, definite, plural) · ուրախս(first-person, nominative, possessive, singular) · ուրախներս(first-person, nominative, plural, possessive)