/sunk/, [suŋk], /sunɡ/
OriginInherited from Old Armenian սունկ (sunk), սունկն (sunkn). Doublet of սպունգ (spung) and սունկար (sunkar).
Formssunk(romanization) · սունկ(nominative, singular) · սնկեր(nominative, plural) · սնկի(dative, singular) · սնկերի(dative, plural) · սնկից(ablative, singular) · սնկերից(ablative, plural) · սնկով(instrumental, singular) · սնկերով(instrumental, plural) · սնկում(locative, singular) · սնկերում(locative, plural) · սունկը(definite, nominative, singular) · սունկն(definite, nominative, singular) · սնկերը(definite, nominative, plural) · սնկերն(definite, nominative, plural) · սնկին(dative, definite, singular) · սնկերին(dative, definite, plural) · սունկս(first-person, nominative, possessive, singular) · սնկերս(first-person, nominative, plural, possessive) · սնկիս(dative, first-person, possessive, singular)