/bɑˈɾon/, [bɑɾón]
OriginBorrowed from Russian баро́н (barón). Doublet of պարոն (paron).
Formsbaron(romanization) · բարոն(nominative, singular) · բարոններ(nominative, plural) · բարոնի(dative, singular) · բարոնների(dative, plural) · բարոնից(ablative, singular) · բարոններից(ablative, plural) · բարոնով(instrumental, singular) · բարոններով(instrumental, plural) · -(locative, singular) · -(locative, plural) · բարոնը(definite, nominative, singular) · բարոնն(definite, nominative, singular) · բարոնները(definite, nominative, plural) · բարոններն(definite, nominative, plural) · բարոնին(dative, definite, singular) · բարոններին(dative, definite, plural) · բարոնս(first-person, nominative, possessive, singular) · բարոններս(first-person, nominative, plural, possessive) · բարոնիս(dative, first-person, possessive, singular)
Source: Wiktionary