/ˈouknʏn/
Originógna (“to threaten”) + -un f (noun-forming suffix)
Formsógnunar(genitive, singular) · ógnanir(nominative, plural) · ógnun(indefinite, nominative, singular) · ógnunin(definite, nominative, singular) · ógnanir(indefinite, nominative, plural) · ógnanirnar(definite, nominative, plural) · ógnun(accusative, indefinite, singular) · ógnunina(accusative, definite, singular) · ógnanir(accusative, indefinite, plural) · ógnanirnar(accusative, definite, plural) · ógnun(dative, indefinite, singular) · ógnuninni(dative, definite, singular) · ógnunum(dative, indefinite, plural) · ógnununum(dative, definite, plural) · ógnunar(genitive, indefinite, singular) · ógnunarinnar(definite, genitive, singular) · ógnana(genitive, indefinite, plural) · ógnananna(definite, genitive, plural) · ógnan(alternative)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0