/pʰrɪns/
UppruniFrom Old Norse prinz, from Middle Low German prinse, from Latin princeps.
Beygingarprins(genitive, singular) · prinsar(nominative, plural) · prins(indefinite, nominative, singular) · prinsinn(definite, nominative, singular) · prinsar(indefinite, nominative, plural) · prinsarnir(definite, nominative, plural) · prins(accusative, indefinite, singular) · prinsinn(accusative, definite, singular) · prinsa(accusative, indefinite, plural) · prinsana(accusative, definite, plural) · prinsi(dative, indefinite, singular) · prins(dative, indefinite, singular) · prinsinum(dative, definite, singular) · prinsum(dative, indefinite, plural) · prinsunum(dative, definite, plural) · prins(genitive, indefinite, singular) · prinsins(definite, genitive, singular) · prinsa(genitive, indefinite, plural) · prinsanna(definite, genitive, plural)