/ˈprʏːnɪ/
UppruniFrom or related to the Old Norse verb brenna (“to burn”).
- masculinefire, an instance of something burning
Beygingarbruna(genitive, singular) · brunar(nominative, plural) · bruni(indefinite, nominative, singular) · bruninn(definite, nominative, singular) · brunar(indefinite, nominative, plural) · brunarnir(definite, nominative, plural) · bruna(accusative, indefinite, singular) · brunann(accusative, definite, singular) · bruna(accusative, indefinite, plural) · brunana(accusative, definite, plural) · bruna(dative, indefinite, singular) · brunanum(dative, definite, singular) · brunum(dative, indefinite, plural) · brununum(dative, definite, plural) · bruna(genitive, indefinite, singular) · brunans(definite, genitive, singular) · bruna(genitive, indefinite, plural) · brunanna(definite, genitive, plural)