/pʏr̥st/
UppruniFrom Old Norse burst, from Proto-Germanic *burstiz.
- femininebristle
- femininegable
Beygingarburstar(genitive, singular) · burstir(nominative, plural) · burst(indefinite, nominative, singular) · burstin(definite, nominative, singular) · burstir(indefinite, nominative, plural) · burstirnar(definite, nominative, plural) · burst(accusative, indefinite, singular) · burstina(accusative, definite, singular) · burstir(accusative, indefinite, plural) · burstirnar(accusative, definite, plural) · burst(dative, indefinite, singular) · burstinni(dative, definite, singular) · burstum(dative, indefinite, plural) · burstunum(dative, definite, plural) · burstar(genitive, indefinite, singular) · burstarinnar(definite, genitive, singular) · bursta(genitive, indefinite, plural) · burstanna(definite, genitive, plural)