[ˈeiːtʏr]
OriginFrom Old Norse eitr.
Formseiturs(genitive, singular) · eitur(nominative, plural) · eitur(indefinite, nominative, singular) · eitrið(definite, nominative, singular) · eitur(indefinite, nominative, plural) · eitrin(definite, nominative, plural) · eitur(accusative, indefinite, singular) · eitrið(accusative, definite, singular) · eitur(accusative, indefinite, plural) · eitrin(accusative, definite, plural) · eitri(dative, indefinite, singular) · eitrinu(dative, definite, singular) · eitrum(dative, indefinite, plural) · eitrunum(dative, definite, plural) · eiturs(genitive, indefinite, singular) · eitursins(definite, genitive, singular) · eitra(genitive, indefinite, plural) · eitranna(definite, genitive, plural)