/ˈfɪðla/
UppruniFrom Old Norse fiðla, from Proto-Germanic *fiþulǭ.
Beygingarfiðlu(genitive, singular) · fiðlur(nominative, plural) · fiðla(indefinite, nominative, singular) · fiðlan(definite, nominative, singular) · fiðlur(indefinite, nominative, plural) · fiðlurnar(definite, nominative, plural) · fiðlu(accusative, indefinite, singular) · fiðluna(accusative, definite, singular) · fiðlur(accusative, indefinite, plural) · fiðlurnar(accusative, definite, plural) · fiðlu(dative, indefinite, singular) · fiðlunni(dative, definite, singular) · fiðlum(dative, indefinite, plural) · fiðlunum(dative, definite, plural) · fiðlu(genitive, indefinite, singular) · fiðlunnar(definite, genitive, singular) · fiðla(genitive, indefinite, plural) · fiðlanna(definite, genitive, plural)