/ˈcɪðja/
UppruniFrom Old Norse gyðja, from Proto-Germanic *gudjǭ.
Beygingargyðju(genitive, singular) · gyðjur(nominative, plural) · gyðja(indefinite, nominative, singular) · gyðjan(definite, nominative, singular) · gyðjur(indefinite, nominative, plural) · gyðjurnar(definite, nominative, plural) · gyðju(accusative, indefinite, singular) · gyðjuna(accusative, definite, singular) · gyðjur(accusative, indefinite, plural) · gyðjurnar(accusative, definite, plural) · gyðju(dative, indefinite, singular) · gyðjunni(dative, definite, singular) · gyðjum(dative, indefinite, plural) · gyðjunum(dative, definite, plural) · gyðju(genitive, indefinite, singular) · gyðjunnar(definite, genitive, singular) · gyðja(genitive, indefinite, plural) · gyðjanna(definite, genitive, plural)