/ˈhɛhta/
OriginFrom Old Norse hetta, from Proto-Germanic *hattijǭ.
Formshettu(genitive, singular) · hettur(nominative, plural) · hetta(indefinite, nominative, singular) · hettan(definite, nominative, singular) · hettur(indefinite, nominative, plural) · hetturnar(definite, nominative, plural) · hettu(accusative, indefinite, singular) · hettuna(accusative, definite, singular) · hettur(accusative, indefinite, plural) · hetturnar(accusative, definite, plural) · hettu(dative, indefinite, singular) · hettunni(dative, definite, singular) · hettum(dative, indefinite, plural) · hettunum(dative, definite, plural) · hettu(genitive, indefinite, singular) · hettunnar(definite, genitive, singular) · hetta(genitive, indefinite, plural) · hettanna(definite, genitive, plural)