/ˈkʰanːa/
UppruniFrom Old Norse kanna.
- femininejug, a pitcher
- femininea pot
- weakto explore, to delve
- weakto investigate, to look into
Beygingarkönnu(genitive, singular) · könnur(nominative, plural) · kanna(indefinite, nominative, singular) · kannan(definite, nominative, singular) · könnur(indefinite, nominative, plural) · könnurnar(definite, nominative, plural) · könnu(accusative, indefinite, singular) · könnuna(accusative, definite, singular) · könnur(accusative, indefinite, plural) · könnurnar(accusative, definite, plural) · könnu(dative, indefinite, singular) · könnunni(dative, definite, singular) · könnum(dative, indefinite, plural) · könnunum(dative, definite, plural) · könnu(genitive, indefinite, singular) · könnunnar(definite, genitive, singular) · kanna(genitive, indefinite, plural) · kannanna(definite, genitive, plural) · kannaði(indicative, past, singular, third-person) · kannað(supine)