/ˈlɛnta/
UppruniFrom Old Norse lenda, derived from the noun land.
Beygingarlenti(indicative, past, singular, third-person) · lent(supine) · lentur(masculine, nominative, singular) · lent(feminine, nominative, singular) · lent(neuter, nominative, singular) · lentir(masculine, nominative, plural) · lentar(feminine, nominative, plural) · lent(neuter, nominative, plural) · lentan(accusative, masculine, singular) · lenta(accusative, feminine, singular) · lent(accusative, neuter, singular) · lenta(accusative, masculine, plural) · lentar(accusative, feminine, plural) · lent(accusative, neuter, plural) · lentum(dative, masculine, singular) · lentri(dative, feminine, singular) · lentu(dative, neuter, singular) · lentum(dative, masculine, plural) · lentum(dative, feminine, plural) · lentum(dative, neuter, plural)
Heimild: Wiktionary