/ˈrahcɪ/
UppruniFrom Old Norse rakki, related to Old English ræċċ (> modern English ratch, rach (“hunting dog, hound”)).
Beygingarrakka(genitive, singular) · rakkar(nominative, plural) · rakki(indefinite, nominative, singular) · rakkinn(definite, nominative, singular) · rakkar(indefinite, nominative, plural) · rakkarnir(definite, nominative, plural) · rakka(accusative, indefinite, singular) · rakkann(accusative, definite, singular) · rakka(accusative, indefinite, plural) · rakkana(accusative, definite, plural) · rakka(dative, indefinite, singular) · rakkanum(dative, definite, singular) · rökkum(dative, indefinite, plural) · rökkunum(dative, definite, plural) · rakka(genitive, indefinite, singular) · rakkans(definite, genitive, singular) · rakka(genitive, indefinite, plural) · rakkanna(definite, genitive, plural)