/ˈreiːða/
UppruniFrom Old Norse reiða.
- weakto carry on horseback
- weakto pay
Beygingarreiddi(indicative, past, singular, third-person) · reitt(supine) · reiðu(genitive, singular) · reiður(nominative, plural) · reiða(indefinite, nominative, singular) · reiðan(definite, nominative, singular) · reiður(indefinite, nominative, plural) · reiðurnar(definite, nominative, plural) · reiðu(accusative, indefinite, singular) · reiðuna(accusative, definite, singular) · reiður(accusative, indefinite, plural) · reiðurnar(accusative, definite, plural) · reiðu(dative, indefinite, singular) · reiðunni(dative, definite, singular) · reiðum(dative, indefinite, plural) · reiðunum(dative, definite, plural) · reiðu(genitive, indefinite, singular) · reiðunnar(definite, genitive, singular) · reiðna(genitive, indefinite, plural) · reiða(genitive, indefinite, plural)