/ˈrɪpna/
UppruniFrom Old Norse rifna. Cognate with Faroese rivna.
- intransitive, weakto rip, to tear
Beygingarrifnaði(indicative, past, singular, third-person) · rifnað(supine) · rifnaður(masculine, nominative, singular) · rifnuð(feminine, nominative, singular) · rifnað(neuter, nominative, singular) · rifnaðir(masculine, nominative, plural) · rifnaðar(feminine, nominative, plural) · rifnuð(neuter, nominative, plural) · rifnaðan(accusative, masculine, singular) · rifnaða(accusative, feminine, singular) · rifnað(accusative, neuter, singular) · rifnaða(accusative, masculine, plural) · rifnaðar(accusative, feminine, plural) · rifnuð(accusative, neuter, plural) · rifnuðum(dative, masculine, singular) · rifnaðri(dative, feminine, singular) · rifnuðu(dative, neuter, singular) · rifnuðum(dative, masculine, plural) · rifnuðum(dative, feminine, plural) · rifnuðum(dative, neuter, plural)
Heimild: Wiktionary