/ˈrɔhta/
UppruniBorrowed from Middle Low German rotte, from Proto-Germanic *rattō.
Beygingarrottu(genitive, singular) · rottur(nominative, plural) · rotta(indefinite, nominative, singular) · rottan(definite, nominative, singular) · rottur(indefinite, nominative, plural) · rotturnar(definite, nominative, plural) · rottu(accusative, indefinite, singular) · rottuna(accusative, definite, singular) · rottur(accusative, indefinite, plural) · rotturnar(accusative, definite, plural) · rottu(dative, indefinite, singular) · rottunni(dative, definite, singular) · rottum(dative, indefinite, plural) · rottunum(dative, definite, plural) · rottu(genitive, indefinite, singular) · rottunnar(definite, genitive, singular) · rotta(genitive, indefinite, plural) · rottna(genitive, indefinite, plural) · rottanna(definite, genitive, plural) · rottnanna(definite, genitive, plural)