/ˈtʰjœ(r)t⁽ʰ⁾n/
UppruniFrom Old Norse tjǫrn, from Proto-Germanic *ternō.
Beygingartjarnar(genitive, singular) · tjarnir(nominative, plural) · tjörn(indefinite, nominative, singular) · tjörnin(definite, nominative, singular) · tjarnir(indefinite, nominative, plural) · tjarnirnar(definite, nominative, plural) · tjörn(accusative, indefinite, singular) · tjörnina(accusative, definite, singular) · tjarnir(accusative, indefinite, plural) · tjarnirnar(accusative, definite, plural) · tjörn(dative, indefinite, singular) · tjörninni(dative, definite, singular) · tjörnum(dative, indefinite, plural) · tjörnunum(dative, definite, plural) · tjarnar(genitive, indefinite, singular) · tjarnarinnar(definite, genitive, singular) · tjarna(genitive, indefinite, plural) · tjarnanna(definite, genitive, plural)