[ˈvɔːɣʏr]
OriginFrom Old Norse vágr, from Proto-Germanic *wēgaz.
Formsvogs(genitive, singular) · vogar(nominative, plural) · vogur(indefinite, nominative, singular) · vogurinn(definite, nominative, singular) · vogar(indefinite, nominative, plural) · vogarnir(definite, nominative, plural) · vog(accusative, indefinite, singular) · voginn(accusative, definite, singular) · voga(accusative, indefinite, plural) · vogana(accusative, definite, plural) · vogi(dative, indefinite, singular) · vog(dative, indefinite, singular) · voginum(dative, definite, singular) · vogum(dative, indefinite, plural) · vogunum(dative, definite, plural) · vogs(genitive, indefinite, singular) · vogsins(definite, genitive, singular) · voga(genitive, indefinite, plural) · voganna(definite, genitive, plural)