[ˈkʊr.toː], [ˈkur.to]
OriginFrom curtus (“short”) + -ō.
- conjugation-1to shorten, cut short, abbreviate
Formscurtō(canonical) · curtāre(infinitive, present) · curtāvī(active, perfect) · curtātum(supine) · curtō(active, first-person, indicative, present, singular) · curtās(active, indicative, present, second-person, singular) · curtat(active, indicative, present, singular, third-person) · curtāmus(active, first-person, indicative, plural, present) · curtātis(active, indicative, plural, present, second-person) · curtant(active, indicative, plural, present, third-person) · curtābam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · curtābās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · curtābat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · curtābāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · curtābātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · curtābant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · curtābō(active, first-person, future, indicative, singular) · curtābis(active, future, indicative, second-person, singular) · curtābit(active, future, indicative, singular, third-person) · curtābimus(active, first-person, future, indicative, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0