[ˈfak.toː], [ˈfak.to]
- conjugation-1to make, do, or perform regularly or frequently
- ablative, dative, form-of, masculine, neuterdative/ablative masculine/neuter singular of factus
- ablative, dative, form-of, singulardative/ablative singular of factum
Formaefactō(canonical) · factāre(infinitive, present) · factāvī(active, perfect) · factātum(supine) · factō(active, first-person, indicative, present, singular) · factās(active, indicative, present, second-person, singular) · factat(active, indicative, present, singular, third-person) · factāmus(active, first-person, indicative, plural, present) · factātis(active, indicative, plural, present, second-person) · factant(active, indicative, plural, present, third-person) · factābam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · factābās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · factābat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · factābāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · factābātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · factābant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · factābō(active, first-person, future, indicative, singular) · factābis(active, future, indicative, second-person, singular) · factābit(active, future, indicative, singular, third-person) · factābimus(active, first-person, future, indicative, plural)