[ˈfʊ.ri.oː], [ˈfuː.ri.o]
OrigoFrom furia (“rage, fury”) + -ō.
- conjugation-1to drive mad, to madden, to enrage, to infuriate
- ablative, dative, form-ofdative/ablative of Fūrius
- ablative, dative, form-of, masculine, neuterdative/ablative masculine/neuter singular of Fūrius
Formaefuriō(canonical) · furiāre(infinitive, present) · furiāvī(active, perfect) · furiātum(supine) · furiō(active, first-person, indicative, present, singular) · furiās(active, indicative, present, second-person, singular) · furiat(active, indicative, present, singular, third-person) · furiāmus(active, first-person, indicative, plural, present) · furiātis(active, indicative, plural, present, second-person) · furiant(active, indicative, plural, present, third-person) · furiābam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · furiābās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · furiābat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · furiābāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · furiābātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · furiābant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · furiābō(active, first-person, future, indicative, singular) · furiābis(active, future, indicative, second-person, singular) · furiābit(active, future, indicative, singular, third-person) · furiābimus(active, first-person, future, indicative, plural)
Fons: Vicitionarium