[ˈĩː.fɪt], [ˈiɱ.fit]
OriginFrom in- + fiō (“to become”).
- to begin
- specificallyto begin to speak
Formsīnfit(canonical) · īnfierī(infinitive, present) · -(active, first-person, indicative, present, singular) · -(active, indicative, present, second-person, singular) · īnfit(active, indicative, present, singular, third-person) · -(active, first-person, indicative, plural, present) · -(active, indicative, plural, present, second-person) · -(active, indicative, plural, present, third-person) · -(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · -(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · īnfīēbat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · -(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · -(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · -(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · -(active, first-person, future, indicative, singular) · -(active, future, indicative, second-person, singular) · īnfīet(active, future, indicative, singular, third-person) · -(active, first-person, future, indicative, plural) · -(active, future, indicative, plural, second-person) · -(active, future, indicative, plural, third-person)
Source: Wiktionary