[ˈliː.ne.oː], [ˈliː.ne.o]
OriginFrom līnea (“a line”) + -ō.
- conjugation-1to make straight or perpendicular
- Medieval-Latin, conjugation-1to draw a line
Formslīneō(canonical) · līneāre(infinitive, present) · līneāvī(active, perfect) · līneātum(supine) · līneō(active, first-person, indicative, present, singular) · līneās(active, indicative, present, second-person, singular) · līneat(active, indicative, present, singular, third-person) · līneāmus(active, first-person, indicative, plural, present) · līneātis(active, indicative, plural, present, second-person) · līneant(active, indicative, plural, present, third-person) · līneābam(active, first-person, imperfect, indicative, singular) · līneābās(active, imperfect, indicative, second-person, singular) · līneābat(active, imperfect, indicative, singular, third-person) · līneābāmus(active, first-person, imperfect, indicative, plural) · līneābātis(active, imperfect, indicative, plural, second-person) · līneābant(active, imperfect, indicative, plural, third-person) · līneābō(active, first-person, future, indicative, singular) · līneābis(active, future, indicative, second-person, singular) · līneābit(active, future, indicative, singular, third-person) · līneābimus(active, first-person, future, indicative, plural)
Source: Wiktionary