/beˈni/
EtimologiaFrom Old Occitan venir, from Latin venīre.
Formasvenir(infinitive) · aver vengut(infinitive, multiword-construction) · venent(gerund) · use gerund of aver + past participle(gerund, multiword-construction) · vengut(participle, past) · -(multiword-construction, participle, past) · veni(first-person, indicative, present, singular) · venes(indicative, present, second-person, singular) · ven(indicative, present, singular, third-person) · venèm(first-person, indicative, plural, present) · venètz(indicative, plural, present, second-person) · venon(indicative, plural, present, third-person) · veniái(first-person, imperfect, indicative, singular) · veniás(imperfect, indicative, second-person, singular) · veniá(imperfect, indicative, singular, third-person) · veniam(first-person, imperfect, indicative, plural) · veniatz(imperfect, indicative, plural, second-person) · venián(imperfect, indicative, plural, third-person) · venguèri(first-person, indicative, preterite, singular) · venguères(indicative, preterite, second-person, singular)