OrigineBorrowed from French annuler, from Latin annullō.
Formea anula 1st conjugation(canonical) · anulează(present, singular, third-person) · anulat(participle, past) · a anula(infinitive) · anulând(gerund) · anulez(first-person, indicative, present, singular) · anulezi(indicative, present, second-person, singular) · anulează(indicative, present, singular, third-person) · anulăm(first-person, indicative, plural, present) · anulați(indicative, plural, present, second-person) · anulează(indicative, plural, present, third-person) · anulam(first-person, imperfect, indicative, singular) · anulai(imperfect, indicative, second-person, singular) · anula(imperfect, indicative, singular, third-person) · anulam(first-person, imperfect, indicative, plural) · anulați(imperfect, indicative, plural, second-person) · anulau(imperfect, indicative, plural, third-person) · anulai(first-person, indicative, perfect, singular) · anulași(indicative, perfect, second-person, singular) · anulă(indicative, perfect, singular, third-person)