OrigineBased on French arrêt, or borrowed from Italian arresto, German Arrest.
Formearesturi(plural) · arest(accusative, indefinite, nominative, singular) · arestul(accusative, definite, nominative, singular) · aresturi(accusative, indefinite, nominative, plural) · aresturile(accusative, definite, nominative, plural) · arest(dative, genitive, indefinite, singular) · arestului(dative, definite, genitive, singular) · aresturi(dative, genitive, indefinite, plural) · aresturilor(dative, definite, genitive, plural) · arestule(singular, vocative) · aresturilor(plural, vocative)