OrigineBorrowed from French brute.
Formebrute(plural) · brută(accusative, indefinite, nominative, singular) · bruta(accusative, definite, nominative, singular) · brute(accusative, indefinite, nominative, plural) · brutele(accusative, definite, nominative, plural) · brute(dative, genitive, indefinite, singular) · brutei(dative, definite, genitive, singular) · brute(dative, genitive, indefinite, plural) · brutelor(dative, definite, genitive, plural) · brută(singular, vocative) · bruto(singular, vocative) · brutelor(plural, vocative)