OrigineBorrowed from French carat.
Formecarate(plural) · carat(accusative, indefinite, nominative, singular) · caratul(accusative, definite, nominative, singular) · carate(accusative, indefinite, nominative, plural) · caratele(accusative, definite, nominative, plural) · carat(dative, genitive, indefinite, singular) · caratului(dative, definite, genitive, singular) · carate(dative, genitive, indefinite, plural) · caratelor(dative, definite, genitive, plural) · caratule(singular, vocative) · caratelor(plural, vocative)