[ˈkar.tə]
OrigineBorrowed from French charte, from Latin charta. Doublet of the inherited carte.
Formecarte(plural) · cartă(accusative, indefinite, nominative, singular) · carta(accusative, definite, nominative, singular) · carte(accusative, indefinite, nominative, plural) · cartele(accusative, definite, nominative, plural) · carte(dative, genitive, indefinite, singular) · cartei(dative, definite, genitive, singular) · carte(dative, genitive, indefinite, plural) · cartelor(dative, definite, genitive, plural) · cartă(singular, vocative) · carto(singular, vocative) · cartelor(plural, vocative)