OrigineBorrowed from German Klemme.
Formecleme(plural) · clemă(accusative, indefinite, nominative, singular) · clema(accusative, definite, nominative, singular) · cleme(accusative, indefinite, nominative, plural) · clemele(accusative, definite, nominative, plural) · cleme(dative, genitive, indefinite, singular) · clemei(dative, definite, genitive, singular) · cleme(dative, genitive, indefinite, plural) · clemelor(dative, definite, genitive, plural) · clemă(singular, vocative) · clemo(singular, vocative) · clemelor(plural, vocative)