OrigineBorrowed from Ottoman Turkish قوناق (konak, “mansion, station, inn”), from Proto-Turkic *kon (“guest”).
Formeconace(plural) · conac(accusative, indefinite, nominative, singular) · conacul(accusative, definite, nominative, singular) · conace(accusative, indefinite, nominative, plural) · conacele(accusative, definite, nominative, plural) · conac(dative, genitive, indefinite, singular) · conacului(dative, definite, genitive, singular) · conace(dative, genitive, indefinite, plural) · conacelor(dative, definite, genitive, plural) · conacule(singular, vocative) · conacelor(plural, vocative)