OrigineBorrowed from Old Church Slavonic косорь (kosorĭ), from Proto-Slavic *kosorь.
Formecosoare(plural) · cosor(accusative, indefinite, nominative, singular) · cosorul(accusative, definite, nominative, singular) · cosoare(accusative, indefinite, nominative, plural) · cosoarele(accusative, definite, nominative, plural) · cosor(dative, genitive, indefinite, singular) · cosorului(dative, definite, genitive, singular) · cosoare(dative, genitive, indefinite, plural) · cosoarelor(dative, definite, genitive, plural) · cosorule(singular, vocative) · cosoarelor(plural, vocative) · lui Cosor(dative, genitive)