/koˈvor/
OrigineBorrowed from Russian ковёр (kovjór).
Formecovoare(plural) · covor(accusative, indefinite, nominative, singular) · covorul(accusative, definite, nominative, singular) · covoare(accusative, indefinite, nominative, plural) · covoarele(accusative, definite, nominative, plural) · covor(dative, genitive, indefinite, singular) · covorului(dative, definite, genitive, singular) · covoare(dative, genitive, indefinite, plural) · covoarelor(dative, definite, genitive, plural) · covorule(singular, vocative) · covoarelor(plural, vocative) · ковор(alternative)