/deˈʒun/
OrigineBorrowed from French déjeuner.
Formedejunuri(plural) · dejun(accusative, indefinite, nominative, singular) · dejunul(accusative, definite, nominative, singular) · dejunuri(accusative, indefinite, nominative, plural) · dejunurile(accusative, definite, nominative, plural) · dejun(dative, genitive, indefinite, singular) · dejunului(dative, definite, genitive, singular) · dejunuri(dative, genitive, indefinite, plural) · dejunurilor(dative, definite, genitive, plural) · dejunule(singular, vocative) · dejunurilor(plural, vocative) · дежун(alternative)