OrigineBorrowed from French dimère.
Formedimeri(plural) · dimer(accusative, indefinite, nominative, singular) · dimerul(accusative, definite, nominative, singular) · dimeri(accusative, indefinite, nominative, plural) · dimerii(accusative, definite, nominative, plural) · dimer(dative, genitive, indefinite, singular) · dimerului(dative, definite, genitive, singular) · dimeri(dative, genitive, indefinite, plural) · dimerilor(dative, definite, genitive, plural) · dimerule(singular, vocative) · dimerilor(plural, vocative)