OrigineBorrowed from Byzantine Greek δηνάριον (dēnárion), from Latin denarius. Doublet of denar.
Formedinari(plural) · dinar(accusative, indefinite, nominative, singular) · dinarul(accusative, definite, nominative, singular) · dinari(accusative, indefinite, nominative, plural) · dinarii(accusative, definite, nominative, plural) · dinar(dative, genitive, indefinite, singular) · dinarului(dative, definite, genitive, singular) · dinari(dative, genitive, indefinite, plural) · dinarilor(dative, definite, genitive, plural) · dinarule(singular, vocative) · dinarilor(plural, vocative)