OrigineInherited from Latin doga, from Ancient Greek δοχή (dokhḗ), from Proto-Indo-European *doḱ-éh₂.
Formedoage(plural) · doagă(accusative, indefinite, nominative, singular) · doaga(accusative, definite, nominative, singular) · doage(accusative, indefinite, nominative, plural) · doagele(accusative, definite, nominative, plural) · doage(dative, genitive, indefinite, singular) · doagei(dative, definite, genitive, singular) · doage(dative, genitive, indefinite, plural) · doagelor(dative, definite, genitive, plural) · doagă(singular, vocative) · doago(singular, vocative) · doagelor(plural, vocative) · lui Doagă(dative, genitive)