OrigineBorrowed from Latin dubium.
Formedubii(plural) · dubiu(accusative, indefinite, nominative, singular) · dubiul(accusative, definite, nominative, singular) · dubii(accusative, indefinite, nominative, plural) · dubiile(accusative, definite, nominative, plural) · dubiu(dative, genitive, indefinite, singular) · dubiului(dative, definite, genitive, singular) · dubii(dative, genitive, indefinite, plural) · dubiilor(dative, definite, genitive, plural) · dubiule(singular, vocative) · dubiilor(plural, vocative)