OrigineBorrowed from Serbo-Croatian duhan, from Ottoman Turkish دخان, from Arabic دُخَان (duḵān).
Formeduhanuri(plural) · duhan(accusative, indefinite, nominative, singular) · duhanul(accusative, definite, nominative, singular) · duhanuri(accusative, indefinite, nominative, plural) · duhanurile(accusative, definite, nominative, plural) · duhan(dative, genitive, indefinite, singular) · duhanului(dative, definite, genitive, singular) · duhanuri(dative, genitive, indefinite, plural) · duhanurilor(dative, definite, genitive, plural) · duhanule(singular, vocative) · duhanurilor(plural, vocative)