OrigineBorrowed from French éocène.
Formeeoceni(plural) · eocen(accusative, indefinite, nominative, singular) · eocenul(accusative, definite, nominative, singular) · eoceni(accusative, indefinite, nominative, plural) · eocenile(accusative, definite, nominative, plural) · eocen(dative, genitive, indefinite, singular) · eocenului(dative, definite, genitive, singular) · eoceni(dative, genitive, indefinite, plural) · eocenilor(dative, definite, genitive, plural) · eocenule(singular, vocative) · eocenilor(plural, vocative)