/eˈru.pe/
OrigineBorrowed from Latin erumpere.
Formea erupe 3rd conjugation(canonical) · erupe(present, singular, third-person) · erupt(participle, past) · erupă(subjunctive, third-person) · a erupe(infinitive) · erupând(gerund) · erup(first-person, indicative, present, singular) · erupi(indicative, present, second-person, singular) · erupe(indicative, present, singular, third-person) · erupem(first-person, indicative, plural, present) · erupeți(indicative, plural, present, second-person) · erup(indicative, plural, present, third-person) · erupeam(first-person, imperfect, indicative, singular) · erupeai(imperfect, indicative, second-person, singular) · erupea(imperfect, indicative, singular, third-person) · erupeam(first-person, imperfect, indicative, plural) · erupeați(imperfect, indicative, plural, second-person) · erupeau(imperfect, indicative, plural, third-person) · erupsei(first-person, indicative, perfect, singular) · erupseși(indicative, perfect, second-person, singular)