OrigineBorrowed from Italian forzare, from Vulgar Latin *fortiāre.
Formea forța 1st conjugation(canonical) · forțează(present, singular, third-person) · forțat(participle, past) · a forța(infinitive) · forțând(gerund) · forțez(first-person, indicative, present, singular) · forțezi(indicative, present, second-person, singular) · forțează(indicative, present, singular, third-person) · forțăm(first-person, indicative, plural, present) · forțați(indicative, plural, present, second-person) · forțează(indicative, plural, present, third-person) · forțam(first-person, imperfect, indicative, singular) · forțai(imperfect, indicative, second-person, singular) · forța(imperfect, indicative, singular, third-person) · forțam(first-person, imperfect, indicative, plural) · forțați(imperfect, indicative, plural, second-person) · forțau(imperfect, indicative, plural, third-person) · forțai(first-person, indicative, perfect, singular) · forțași(indicative, perfect, second-person, singular) · forță(indicative, perfect, singular, third-person)