[ˈformə]
OrigineBorrowed from Latin forma, French forme.
- third-person singular simple perfect indicative of forma
Formeforme(plural) · formă(accusative, indefinite, nominative, singular) · forma(accusative, definite, nominative, singular) · forme(accusative, indefinite, nominative, plural) · formele(accusative, definite, nominative, plural) · forme(dative, genitive, indefinite, singular) · formei(dative, definite, genitive, singular) · forme(dative, genitive, indefinite, plural) · formelor(dative, definite, genitive, plural) · formă(singular, vocative) · formo(singular, vocative) · formelor(plural, vocative)