/ˈfrɨ.nə/
OrigineBackformed from frâne, the variant plural of frâu, with meaning based on French frein.
Formefrâne(plural) · frână(accusative, indefinite, nominative, singular) · frâna(accusative, definite, nominative, singular) · frâne(accusative, indefinite, nominative, plural) · frânele(accusative, definite, nominative, plural) · frâne(dative, genitive, indefinite, singular) · frânei(dative, definite, genitive, singular) · frâne(dative, genitive, indefinite, plural) · frânelor(dative, definite, genitive, plural) · frână(singular, vocative) · frâno(singular, vocative) · frânelor(plural, vocative)