OrigineBorrowed from French glotte.
Formeglote(plural) · glotă(accusative, indefinite, nominative, singular) · glota(accusative, definite, nominative, singular) · glote(accusative, indefinite, nominative, plural) · glotele(accusative, definite, nominative, plural) · glote(dative, genitive, indefinite, singular) · glotei(dative, definite, genitive, singular) · glote(dative, genitive, indefinite, plural) · glotelor(dative, definite, genitive, plural) · glotă(singular, vocative) · gloto(singular, vocative) · glotelor(plural, vocative)