/ˈɡro.tə/
OrigineBorrowed from French grotte. Doublet of criptă.
Formegrote(plural) · grotă(accusative, indefinite, nominative, singular) · grota(accusative, definite, nominative, singular) · grote(accusative, indefinite, nominative, plural) · grotele(accusative, definite, nominative, plural) · grote(dative, genitive, indefinite, singular) · grotei(dative, definite, genitive, singular) · grote(dative, genitive, indefinite, plural) · grotelor(dative, definite, genitive, plural) · grotă(singular, vocative) · groto(singular, vocative) · grotelor(plural, vocative)