[ˈhar.pə]
OrigineBorrowed from French harpe. Doublet of harfă.
Formeharpe(plural) · harpă(accusative, indefinite, nominative, singular) · harpa(accusative, definite, nominative, singular) · harpe(accusative, indefinite, nominative, plural) · harpele(accusative, definite, nominative, plural) · harpe(dative, genitive, indefinite, singular) · harpei(dative, definite, genitive, singular) · harpe(dative, genitive, indefinite, plural) · harpelor(dative, definite, genitive, plural) · harpă(singular, vocative) · harpo(singular, vocative) · harpelor(plural, vocative) · arfă(alternative) · arpă(alternative) · harfă(alternative)